Guillermo Francella îl înfățișează pe Eliseo, administratorul unei clădiri de lux. La exterior, Eliseo joacă un rol cordial și docil, dar în interior Eliseo se crede figura puternică a comunității — amestecându-se în treburile rezidenților și trăgând sforile cum consideră de cuviință. Singura grijă a lui Eliseo e de a-și proteja slujba, care e amenințată de un proiect de piscină propus.
Șeful clădirii
„Șeful clădirii” este o dramă-comedie care relatează, într-un mod ironic și umoristic, aventurile lui Eliseo, administratorul unei clădiri de lux care, pe la spatele asociației de proprietari care l-a angajat, se folosește și abuzează de puterea lui pentru a supraveghea și a se amesteca. O clădire este un univers al cărui ecosistem funcționează sub propriile dinamici și reguli specifice — administratorul îi cunoaște pe fiecare în parte foarte bine. Locuiește acolo, lucrează acolo, și absoarbe fiecare detaliu din viețile locatarilor. Dar sub înfățișarea lui aparent supusă și serviabilă ascunde un uneltitor iscusit. O mască a umilinței și onestității e arma lui cea mai de preț. Cunoaștere e puterea lui. Știe totul despre vecinii lui: nume, program, funcții, legături, slăbiciuni, și gusturi. Creierul lui înregistrează mereu tot ceea ce se petrece. Având acest avantaj asupra „victimelor” lui, concepe strategii pentru a-i influența pe fiecare și poate anticipa cu precizie cum vor reacționa aceștia la acțiunile lui. Jocul de putere exercitat asupra vecinilor lui este ca cel dintre pisică și șoarece. Conform capriciilor lui, dispoziției sau a nevoii de a-și proteja slujba cu orice preț, poate provoca pagube serioase. Totodată, le dă dreptate și-i protejează pe cei pe care-i consideră blânzi. Se comportă ca un zeu pe propriul teritoriu.
Lumina intermitentă îi poate afecta pe telespectatorii fotosensibili.