O ceată de patru schelete vioaie din cimitir iese din groapă ca să se joace și să danseze toată noaptea, în acest episod lugubru din Silly Symphony, având ca fundal muzica macabră a lui Edvard Grieg (adaptată de Carl Stalling). Animația inventivă a lui Ub Iwerks apelează la numeroase gaguri legate de cimitir care implică animale și un xilofon în formă de schelet.