În anii '50, închisoarea Pont-l'Evêque era denumită și „Închisoarea fericită”. Devenise o instituție legendară, al cărei director dorea să fie plăcut mai degrabă decât temut. Deținuții erau liberi să dea telefoane, să-și gestioneze banii, să primească vizite de la prietene sau soții, să organizeze petreceri, să plece în concediu de zi sau de noapte și să-și acorde certificate de bună conduită.
Crimă în Pont-l'Évêque
În anii '50, închisoarea Pont-l'Evêque era cunoscută sub numele de „Închisoarea fericită”. La acea vreme, devenise o instituție legendară, al cărei director dorea să fie plăcut mai degrabă decât temut. Deținuții erau liberi să dea telefoane, să-și gestioneze banii, să primească vizite de la prietene sau soții, să organizeze petreceri, să plece în concediu de zi sau de noapte și să-și acorde certificate de bună conduită.
